* Septembrie-i verde, infinit digerabil!

Costel Zăgan

TRANDAFIRUL CA O ARMĂ LA TÂMPLA TOAMNEI

Doamne ce s-ar întâmpla dacă
aș duce un trandafir la tâmplă
poate ar înflori însuși viscolul iernii
absolute foc concentrat autoportret
în țăndări posteritate distribuită în
aval bucată cu bucată nevroză
vas comunicant al acestei comedii
(in)umane în spatele oricărui zid al
plângerii umbra iar îmi este întoarsă
pe dos discipol al singurătății în doi
uit că tăcerea are întotdeauna ultimul
cuvânt și iar visez foc cu foc
în numele trandafirului